Nu pandemia, nici războaiele, nici marile crize economice nu distrug lumea, ci prostia. Ea s-a instalat tăcut, dar sigur, transformând omenirea într-o adunătură de indivizi fără repere, fără educație și, cel mai grav, fără rușine. Invazia proștilor.
Legiunule de imbecili sunt printre noi, dar singurul loc de unde le place să acționeze este din spatele ecranelor. Se pricep la toate, nu le convine nimic, și sunt în stare să facă neurochirurgie după ce s-au uitat la un singur clip pe tiktok.
Judecătoarea de la Curtea de Apel Timiș, Adriana Stoicescu scria acum câțiva ani despre ”invazia proștilor”. Vorbele de atunci sunt mai actuale ca niciodată, azi.
Mesajul judecătoarei Stoicescu vine în completarea celor scrie de Umberto Eco. Marele scriitor, premiat cu Nobel, vorbea în 2015, de legiunile de imbecili din mediul online.
Generația care dispare
Cei care au crescut cu lanterna sub pătură, citind „La Medeleni” și visând la Scarlett O’Hara, sunt pe cale de dispariție.
Era generația care spunea „săr’mâna” oricui întâlnea pe scară, care asculta „Europa Liberă” cu urechea lipită de radio și care învăța ce înseamnă respectul, modestia și munca.
Ei pleacă încet, lăsând în urmă un gol pe care niciun influencer nu-l va umple vreodată.
Azi, în locul lor, vin copiii cu privirea pierdută în ecrane, cu replici seci și cu aroganța ridicată la rang de stil de viață. Cartea a devenit o glumă, cultura un moft, iar educația – o slăbiciune.
Prostia ca epidemie globală
Nu mâncarea ne-a tâmpit, nici rețelele sociale în sine, ci pierderea reperelor. Într-o lume în care prostia se poartă ca o insignă, impostorii urcă pe piedestal. Cei care abia știau să copieze în școală decid astăzi soarta lumii. Iar cei care ar trebui să se revolte, tac.
Am ajuns să râdem de valorile care ne-au ținut în picioare. Să credem că viața se rezumă la un telefon scump, o mașină lucioasă și o poză cu filtrul potrivit. Nu mai contează cât știi, ci câți te urmăresc.
Când profețiile devin realitate
Mesajul judecătoarei Stoicescu, de la Curtea de Apel Timiș vine în completarea celor spuse de marele Umberto Eco în 2015, când a primit premiul Nobel.
Atunci, scriitorul avertiza:
„Cu social media s-a dat dreptul la cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau la bar, după un pahar de vin, fără să facă rău colectivității. Erau repede reduși la tăcere, dar acum au același drept la cuvânt ca și un premiat Nobel.”
Realitatea i-a dat dreptate. Azi, platformele care ar fi trebuit să aducă oameni împreună au devenit scenele perfecte pentru a ridica prostia la rang de virtute. Cine strigă mai tare are dreptate, cine citează din cărți este „praf”.
Când prostia devine lege
Judecătoarea Adriana Stoicescu nu a vorbit din aroganță, ci din disperare. A pus degetul pe rană: omenirea se prăbușește sub greutatea ignoranței. Și da, e o pandemie mai gravă decât toate la un loc. Pentru că nu există vaccin pentru prostie, iar cei atinși de ea nu știu că sunt bolnavi.
În curând, nu vor mai rămâne nici ultimele bastioane ale firescului – acei oameni care ascultau Pink Floyd, dar mergeau și la filarmonică, care citeau, se îmbrăcau decent și aveau bun-simț. Lumea de mâine va fi una fără Dumnezeu, fără memorie și fără limite.
Lasă un răspuns