Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe a declarat la ședința CJ Cluj, care a avut loc joi, 20 ianuarie, că trei sferturi din clădirea Muzeului de Artă din Cluj Napoca a fost retrocedată către vechii proprietari.
Tișe a mai precizat că deja au început demersurile de întăbulare a dreptului de proprietate în favoarea acestor noi proprietari. În plus, președintele CJ Cluj a mai spus că a încercat să răscumpere muzeul de la noii proprietari dar aceștia au refuzat.
În acest sens, susțin cei de la actualdecluj.ro, un prim pas a fost marcat la ședința din 20 ianuarie când s-au inițiat și aprobat demersurile pentru împărțirea clădirii în apartamente pentru înscrierea în cartea funciară a cotelor fiecărui proprietar, cea a forului județean și cea a noilor proprietari care și-au câștigat dreptul prin instanță.
Cei care vor deveni proprietari sunt urmașii Paraschivei Roșca (decedată), soția lui Nicolae Roşca, un negustor din Săliște, Sibiu, care se împrietenise cu Dionisie Bánffy, fiul lui Albert Bánffy și care împreună cu acesta, au pus bazele unui cinematograf, în incinta Palatului, ulterior demolat. Potrivit sentinței definitive, ei nu au voie să schimbe destinația imobilului timp de 10 ani.
Cum s-a ajuns la această situație
Directorul Muzeului de Artă din Cluj Napoca, Lucian Nastasă-Kovacs spune că este inadmisibil ca o clădire simbol să fie retrocedată pe ”apartamente”.
„Nu este posibil ca România să se rupă de tot ceea ce este de facto patrimoniu naţional. Alte ţări din Europa de Est, din fostul sistem comunist, au rezolvat diferit de România situaţiile retrocedărilor. La noi, cea mai mare parte a restituirilor a ajuns acolo unde nu trebuia. Pe de altă parte, Statul Român nu şi-a exercitat în niciun fel dreptul de preemţiune, invocându-se sărăcia, iar portiţa deschisă pentru cumpărarea drepturilor litigioase din instanţă ale proprietarilor, de către speculanţi de rea-credinţă, a fost catastrofală. Cei care au cumpărat drepturile litigioase au fostconectaţi la mafia imobiliară. Sunt escroci cu acte în regulă”, afirmă, cu indignare, managerul muzeului.
”Testament scris pe un petec de hârtie”
Năstase a mai spus că „Palatul Banffy, a fost o reşedinţă guvernamentală și că este alcătuit din corpul în care se află acum Muzeul de Artă şi din corpul din spate, de unde, eventual, se putea revendica ceva.
”Palatul nu a fost niciodată împărţit pe apartamente, nu există nicăieri menţiuni de acest fel. Persoana căreia i s-a retrocedat parte din Palat putea obţine spaţii doar din corpul din spate, unde era găzduit, pe vremuri, personalul administrativ al reşedinţei guvernamentale. Ultimul Banffy, un scorţos elegant, nu a fost niciodată căsătorit, nu a avut urmaşi, iar după 1950 a locuit undeva pe strada Donath. Nu a avut de pătimit din punct de vedere politic. Testamentul său olograf, din 1958, este făcut pe un petec de hârtie, cu creionul! Nu cred că s-a făcut vreo expertiză grafologică. Testamentul nu a fost prezentat la un notar. Palatul fusese naţionalizat în 1948, deci ultimul Banffy nu putea să lase moştenire ceva ce nu îi aparţinea. Retrocedarea este cusută cu aţă albă”, a mai spus Năstase Kovacs.
Lasă un răspuns