Reputatul medic clujean Florin Stamatian răstoarnă discursul public despre burnout-ul medicilor și subfinanțarea gărzilor. Acesta acuză că, în realitate, o parte dintre cadrele medicale refuză să muncească fără o plată substanțială. Declarațiile sale, extrem de directe, au stârnit comunitatea medicală, mai ales după ce acesta a afirmat că doctorii nu sunt supuși unor munci fizice grele și că discuțiile despre epuizare sunt, adesea, exagerate sau distorsionate.
„Nu am văzut doctor epuizat că a dus targa”
Profesorul Stamatian, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați medici din Cluj, a intervenit tranșant în dezbaterea tot mai aprinsă despre condițiile din spitalele românești. Acesta afirmă că realitatea nu este întotdeauna aceea prezentată în spațiul public – cu medici copleșiți fizic, extenuați de sarcini inumane.
„Nu am văzut doctor epuizat că a dus targa”, a declarat Stamatian, subliniind că munca grea, fizică, nu este ceea ce definește activitatea medicilor. În schimb, acesta amintește de cazurile dramatice ale două cadre medicale care și-au pierdut viața, una în timpul gărzii, alta în circumstanțe tragice, prin sinucidere, precizând că problemele reale țin de suprasolicitarea psihică, nu de efort fizic.
Totuși, spune el, discuția despre epuizare este deseori deturnată către chestiuni pecuniare, nu către cauzele profunde ale presiunii exercitate asupra personalului medical.
Stamatian îi acuză pe medici de lăcomie
Stamatian atrage atenția asupra unui fenomen tot mai frecvent observat în spitalele din România: reticența medicilor de a intra în gărzi fără recompense financiare pe măsură. „Încercați să-i puneți să facă gardă și o să întrebe cine plătește”, afirmă acesta, sugerând că dispoziția față de muncă a unor doctori a devenit strict condiționată de partea materială.
Reputatul medic consideră că această schimbare de atitudine alimentează tensiuni în sistem și generează o imagine eronată asupra problemelor cu care se confruntă personalul medical. În opinia sa, nu toate specialitățile se confruntă cu dificultăți reale, iar tendința de a generaliza produce nedreptăți atât în interiorul sistemului, cât și în ochii publicului.
„Dacă vreți neapărat să găsim hibe, putem găsi în orice meserie: inginer, muncitor la șanțuri, doctor sau stomatolog”, punctează Stamatian, sugerând că niciun domeniu nu este lipsit de probleme, însă victimizarea excesivă nu ajută pe nimeni.
Declarațiile sale directe reînvie o discuție delicată: cât este real burnout medical și cât este nemulțumire salarială? Și, mai ales, cât din percepția publică reflectă adevărul din spitale?
Lasă un răspuns