SuperLiga la nivel minim: U Cluj și Rapid au arătat doar neputință

Cluj Arena a fost scena uneia dintre cele mai tensionate partide din etapa a 9-a din SuperLiga: U Cluj și Rapid au încheiat la egalitate, 0-0, dar fotbalul prezentat și arbitrajul stârnesc tot mai multe întrebări. SuperLiga la nivel minim

Fotbal modest, dar cu potenţial rătăcit

De la primul fluier, meciul a arătat mult mai mult „între careuri” decât în atac. U Cluj a dominat, în general, posesia și a încercat să construiască jocul, dar fără idei clare în faţa porţii adversare.

Rapid, deşi neînvinsă, a confirmat că încă are probleme de eficienţă în ofensivă: contraatacuri promițătoare, dar finalizări imprecise sau intervenţii defensive salvatoare ale gazdelor.

Pe final, ambele echipe păreau să fie mulţumite de rezultat, dar Rapid a ieșit mai nervoasă datorită deciziilor controversate de arbitraj.

Controversa momentelor decisive

Minutul 88 a adus furia giuleștenilor: Antoine Baroan a fost ținut de Jonathan Cisse într-o fază în care Rapid cerea penalty, susţinând că contactul s‐a terminat în careu. Arbitrul Florin Andrei a considerat că faultul a început în afara lui și nu a acordat punctul cu var.

Imediat după această fază, a apărut un alt motiv de protest: mingea lovise mâna lui Andrei Artean, dar fără ca arbitrii să considere că este vorba de henţ în careu.

Giuleștenii au insistat, VAR-ul nu a intervenit pentru modificarea deciziei inițiale.

Declaraţii care scapă din sacoşa politeţii

Victor Angelescu, oficial la Rapid, nu s-a sfiit să afirme că – în opinia lui – al doilea penalty cerut de Rapid era unul „clar, clar, clar”.

Obiecţia se referă la faptul că arbitrul nu a recunoscut contactul sau ciocnirea ca fiind suficient de clară pentru a acorda lovitură de pedeapsă. 

Verdict critic

Fotbalul prezentat a confirmat o problemă acută în campionatul românesc: lipsa de continuitate în ofensivă, dar și incapacitatea de a transforma dominarea sau ocaziile în goluri.

U Cluj nu și-a creat situaţii clare pe cât ar fi trebuit pentru un joc acasă, în vreme ce Rapid a arătat fragilităţi atunci când a trebuit să preseze decisiv.

Arbitrul principal și deciziile VAR rămân în centrul discuţiei: nu doar în privinţa faptului dacă exista sau nu penalty, ci mai ales în ceea ce priveşte claritatea fazelor, criteriile după care se decide ce se verifică, ce se dă și ce nu. Spectatorii, jucătorii şi antrenorii au dreptul la consistenţă și transparenţă.

Dacă Rapid își propune să lupte pentru titlu, astfel de remize nu îi aduc decât frustrare – și în opinia multora, nu exclusivă: simţul unei nedreptăţi poate demoraliza echipa, dar și suporterii.

U Cluj îşi păstrează punctul, dar și impresia că i-a lipsit ceva mai mult pentru a obtine mai mult: inspiraţie ofensivă, prospeţime, dar şi noroc în momentele cheie.

Concluzie

Remiza 0-0 între U Cluj și Rapid rămâne una dintre acele partide care evidenţiază nu atât ce merge, cât ce nu merge: implicaţie mare, dar soluţii puţine; tensiune ridicată, dar decizii arbitrare care tulbură spectacolul. În fotbalul modern, rivalitatea și atmosfera nu sunt suficiente – câștigă cine are curaj, claritate şi nu evadează din faţa momentelor decisive.