Înainte de 1989, toți elevii înmatriculați în sistemul școlar, clasele 1-12, și seral, erau obligați să poarte uniformă. Cât de frumoase erau uniformele școlare pe vremea comunismului.
Acestea era diferențiate, în funcție de ciclul școlar urmate. De exemplu, pentru clasele 1-8, exista un tip de uniformă, iar pentru și liceeni, un alt tip.
După clasa a doua, elevii erau făcuți pioneri, în cadrul unor ceremonii importante, și primeau celebra cravată roșie, cu tricolor, și inel de plastic.
Dacă nu aveai uniformă școlar, nu erai primit la ore, lucrurile fiind simple în acest sens. La un număr de ore, învățătorii și diriginții anunțau miliția. Iar o vizită a milițianului acasă, avea consecințe serioase pentru părinți. Din acest motiv, exista și o disciplină maximă.
Pentru băieţi, uniforma consta într-un costum de haine de culoare închisă, cămaşă albă sau albastră şi nelipsita matricolă. Aceasta era cusut pe mâneca dreaptă de la haina de la uniformă, fiind trecut un număr și numele şcolii. Astfel, un elev putea fi identificat mai ușor pe stradă.
La fete, ținută era şi mai complicată. Părul trebuia strâns în codiţe împletite şi prins cu funde albe. De asemenea, bretonul trebuia prins sub o bentiţă albă din bumbac, care se punea pe cap. Nu erau permişi pantofii cu toc, ciorapii subţiri sau sarafanele deasupra genunchiului. Şi nici bijuteriile, machiajul sau orice altă fantezie cosmetică.
Toți elevii erau uniformazați
Dacă atunci toți elevii erau la fel, după 1989, lucrurile s-au schimabat dramatic. Fiecare școală a adopotat o uniformă proprie, fapt ce presupune costuri mari pentru părinți.
La clasele mai mari, 5-12, uniforma nici nu mai este obligatorie. O simplă prezență la ore seamănă mai degrabă cu o prezentare de mod ale celor mai importante branduri.
Pentru părinții care dispun de bani, lucrurile nu sunt așa de grave. Problema apare la cei care muncesc pentru salariul minim pe economie și fac eforturi mari pentru a-și putea trimite copiii la școală cu haine cumpărate de magazine gen Pepco sau C&A.
Lasă un răspuns