Cazul prezentat ieri de Foaia Transilvană s-a sfârșit tragic pentru tânărul de 23 de ani, a cărui viață nu a mai putut fi salvată de către medicii clujeni, de la Clinica Medicală 1.
O.M. a murit vineri seara în jurul orei 22.00. Informația a fost confirmată de către profesorul doctor Claudia Gherman, directorului Spitalului Județean Cluj.
„La pacientul M. s-a oprit cordul ieri seara in jur de ora 22. Cazuri critice mai sunt la Secția de Terapie Intensivă de la Medicala 1”, a declarat profesor doctor Claudia Gherman.
În legătură cu tânărul de 23 de ani care s-a prezentat la camera de gardă de la Unitatea de Primire a Urgențelor Cluj, cu dureri de cap, medicii au pus un diagnostic sumbru încă de la început; tromboză ale vaselor de sânge care alimentează creierul. Cu alte cuvinte, tânărul avea trombi care au migrat din zona unde s-au format și s-au oprit în vasele de sânge din creier. Cu tot tratamentul aplicat de medici, viața acestuia nu a mai putut fi salvată.
Cât de legală este decuplarea de la aparate
Vineri dimineața, un medic de la Terapie Internsivă i-a spus mamei tânărului de 23 de ani că acesta a intrat în moarte cerebrală și că nu se mai poate face nimic pentru el, și să se gândească să își dea acordul pentru decuplarea de la aparate.
Discuția despre morala unui astfel de gest este una care ar umple paginile internetului. Unii ar spune că dacă nu ar mai fi avut nicio șansă, de ce acel pat liber de terapie intensivă să nu fie dat unui alt bolnav grav. Alții, ar spune că nu se poate decupla de la aparate nicio persoană, până când aceasta ar mai avea o cât de mică speranță.
Spre deosebire de alte state ale lumii, în România, legea sănătății publice le interzice medicilor să decupleze un pacient de la aparatele de suport ventilator, până când nu se instaleaza semnele morții biologice.
De exemplu în Statele Unite a fost stabilit prin lege federală că instalarea morții cerebrale este și momentul declarării decesului persoanei în cauză.
Odată stabilit faptul că moartea cerebrală reprezintă, din punct de vedere juridic, și momentul morții persoanei, totuși, se impune a lămuri și momentul în care se consideră ca fiind “instalată” moartea legală, aceasta, deoarece declararea morții cerebrale se face prin realizarea unor proceduri.
Diagnosticul morţii cerebrale se stabileşte pe baza următoarelor criterii:
1. absenţa reflexelor de trunchi cerebral;
2. absenţa ventilaţiei spontane, confirmată de testul de apnee (la un Pa CO(2) de 60 mmHg);
3. traseu electroencefalografic care să ateste lipsa electrogenezei corticale sau angiografia celor 4 axe vasculare carotidiene ori scintigrafia cerebrală cu technetiu sau angioCT cranian care să ateste lipsa circulaţiei sanguine intracerebrale.
Acest prim set de examinări care confirmă moartea cerebrală se repetă la un interval de cel puţin 6 ore pentru adulţi. Pentru copii, intervalul este de 48 de ore, pentru nou-născutul cu vârsta între 7 zile şi 2 luni, 24 de ore pentru copilul cu vârsta între 2 luni şi 2 ani, şi 12 ore pentru copilul cu vârsta între 2 şi 7 ani. Pentru copiii cu vârsta peste 7 ani, intervalul este acelaşi ca la adulţi. Cu amendamentul că la nou-născutul cu vârsta mai mică de 7 zile, nu se declară moartea cerebrală[10].
Lasă un răspuns